La prima vedere, întrebarea aceasta ar putea părea o simplă preţiozitate: cum este corect să fie scrise, în limba română, cuvintele derivate din epitetul Buddha (însemnând „trezit”), atribuit lui Siddhārtha Gautama, cunoscut ca Śākyamuni? Budism şi budist, cum s-a încetăţenit la noi de ceva vreme, sau buddhism şi buddhist?
Răspunsul este cât se poate de simplu: atât timp cât vorbim despre religia fondată de Buddha, ne putem referi doar la buddhism, scris ca atare, cu respectarea riguroasă a scrierii cuvântului sanscrit de origine. Iar dacă vorbim despre un adept al lui Buddha, ne putem referi doar la un buddhist, scris cu respectarea aceleiaşi reguli.
Dacă am scrie budism ar însemna ori să renegăm legătura dintre Buddha şi religia fondată de el, ori să dovedim o uluitoare inconsecvenţă în scrierea a două cuvinte despre care ştim bine că sunt înrudite semantic. Iar budist şi budism par a sugera o conexiune nu cu Buddha Śākyamuni, ci mai degrabă cu vechiul oraş Buda, capitala regatului medieval al Ungariei; de ce am îngădui o asemenea confuzie?
Aşa cum în limba română scriem shakespearian, cu respectarea scrierii englezeşti a cuvântului din care este derivat - Shakespeare, la fel şi scrierea cuvintelor derivate din epitetul Buddha trebuie să urmeze regulile termenului sanscrit din care ele sunt derivate. Iar din moment ce în limba română nu scriem, niciodată, o barbarie precum şecspirian, de ce am scrie barbarii precum budist şi budism, oare?
Acestea fiind zise, pe această pagină de Internet şi în cartea mea veţi regăsi doar formele corecte, buddhism şi buddhist. Ştiu bine, o normă lingvistică instituită şi îndelung aplicată este foarte greu de contestat, dar nu imposibil. Iar de undeva trebuie începută detronarea acestei norme vădit greşite, aşa că îmi asum eu această misiune pe cât de puţin glorioasă, pe atât de necesară.